Romania in Primul Razboi Mondial
ROMANIA > Istorie
Razboiul Romaniei declarat in vara anului 1916, pentru eliberarea provinciilor istorice romanesti - Ardealul, Banatul, Crisana, Maramuresul si Bucovina - de sub cotropirea monarhiei dualiste austro - ungare, ca razboi just, national, a fost purtat de intregul popor roman. Mobilizarea decretata in seara zilei de 14/27 august 1916, cind s-a trimis la Viena declaratia de razboi a romaniei catre Austro - Ungaria, a fost insotita de un entuziasm de nedescris. Chiar in noaptea decretarii mobilizarii, conform planului de operatiuni, dinainte stabilit, trupele romane de acoperire au trecut Muntii Carpati, inaintind pe toata intinderea zonei muntoase de la Dorna si pina la Orsova.
Cu putin timp inainte de data amintita mai sus Romania a primit un ultimatum din partea Antantei: ori intram in razboi de partea sa, ori eram considerati inamici si, implicit, atacati.
Pentru a permite Romaniei o intrare usoara, Antanta a hotarat sa atace frontul Bulgaro-german din sudul Romaniei pentru a-i permite acesteia sa atace Austro-Ungaria. S-a hotarat pentru data de 4 august inceperea ofensivei Rusiei in Sud. intarzierea generalului Sarrail, care a amanat data atacului pentru 18 aceeasi luna a permis bulgarilor sa inceapa ei atacul pe data de 17. Armata Rusiei a fost prinsa concentrata pe centru, pregatita de mars, cu flancurile descoperite.
Harta Romaniei in momentul declansarii Primului Razboi Mondial.
Romania, presata, a declarat pe data de 28 razboi Austro-Ungariei, trecand in aceeasi zi peste Carpati. Primirea ei in randurile Antantei a fot triumfala. Referitor la aceasta, Generalul Vasile Rudeanu zicea:
Stirea intrarii Romaniei in razboi a produs la Paris si in intreaga Franta o impresie foarte favorabila tarii si poporului roman. indeosebi la Paris a fost un adevarat entuziasm. Guvernul francez, dar mai cu seama presedintele Briand, privit ca autorul principal al interventiei Romaniei in razboi, erau laudati.
In Anglia, intrarea Romaniei in Razboi a provocat, de asemenea, o vie simpatie fata de tara si poporul nostru. Guvernul, si indeosebi ministrul de externe, Sir Grey, era multumit. Facea exceptie Lloyd George, care prin vorba si scris isi aratase mereu ingrijorarea sa asupra soartei Romaniei, aruncata in razboi fara sa se fi prevazut si pregatit masurile necesare spre a-i veni, la nevoie, in ajutor.
In Anglia, multi erau mirati de intrarea noastra in razboi. Vorbind intr-o zi cu corespondentul militar al ziarului "The Times", acesta imi zise ca inainte de intrarea noastra in razboi, gasindu-se intr-o zi in societate cu ministrul Olandei, Swinderen, zvonurile despre intrarea Romaniei in razboi erau cu totul neserioase."
Romania, presata, a declarat pe data de 28 razboi Austro-Ungariei, trecand in aceeasi zi peste Carpati. Primirea ei in randurile Antantei a fot triumfala. Referitor la aceasta, Generalul Vasile Rudeanu zicea:
Stirea intrarii Romaniei in razboi a produs la Paris si in intreaga Franta o impresie foarte favorabila tarii si poporului roman. indeosebi la Paris a fost un adevarat entuziasm. Guvernul francez, dar mai cu seama presedintele Briand, privit ca autorul principal al interventiei Romaniei in razboi, erau laudati.
In Anglia, intrarea Romaniei in Razboi a provocat, de asemenea, o vie simpatie fata de tara si poporul nostru. Guvernul, si indeosebi ministrul de externe, Sir Grey, era multumit. Facea exceptie Lloyd George, care prin vorba si scris isi aratase mereu ingrijorarea sa asupra soartei Romaniei, aruncata in razboi fara sa se fi prevazut si pregatit masurile necesare spre a-i veni, la nevoie, in ajutor.
In Anglia, multi erau mirati de intrarea noastra in razboi. Vorbind intr-o zi cu corespondentul militar al ziarului "The Times", acesta imi zise ca inainte de intrarea noastra in razboi, gasindu-se intr-o zi in societate cu ministrul Olandei, Swinderen, zvonurile despre intrarea Romaniei in razboi erau cu totul neserioase."
Romania a mobilizat pe campul din Transilvania 235 batalioane de infanterie, 58 escadroane de cavalerie si 215 baterii de artilerie, totalizand 362.000 oameni. Fortele Puterilor Centrale se cifrau la 50 ½ batalioane, 7 ½ escadroane si 25 baterii, efectivele ridicandu-se la aproximativ 35.000 oameni. Acest raport de forte, deosebit de favorabil Romaniei (10,3/1) la inceputul campaniei, avea sa se modifice substantial odata cu trimiterea unor puternice forte germane si austro-ungare pe frontul transilvanean precum si prin retragerea unor divizii romane care au fost mutate pe frontul din Dobrogea, dupa declansarea ofensivei bulgaro-germano-turce.
Aceasta ofensiva a surprins Romania slab sprijinita de puterile Antantei. Generalul Sarrail nu a sprijinit armata romana, dupa cum i s-a ordonat de la comandament, de catre generalul sef Joffre, datorita unor neintelegeri mai vechi intre acestia. Dupa infrangerea suferita de armata romana la Turtucaia, generalul-sef Joffre promite trimiterea a trei noi divizii ruse. in realitate, la inceputul lunii septembrie 1916, pe frontul din Dobrogea a fost trimisa numai Divizia 115 infanterie rusa. Abia intre 9-19 octombrie aveau sa mai soseasca alte doua mari unitati ruse: Divizia 3 tragatori si Divizia 8 cavalerie.
Aceasta ofensiva a surprins Romania slab sprijinita de puterile Antantei. Generalul Sarrail nu a sprijinit armata romana, dupa cum i s-a ordonat de la comandament, de catre generalul sef Joffre, datorita unor neintelegeri mai vechi intre acestia. Dupa infrangerea suferita de armata romana la Turtucaia, generalul-sef Joffre promite trimiterea a trei noi divizii ruse. in realitate, la inceputul lunii septembrie 1916, pe frontul din Dobrogea a fost trimisa numai Divizia 115 infanterie rusa. Abia intre 9-19 octombrie aveau sa mai soseasca alte doua mari unitati ruse: Divizia 3 tragatori si Divizia 8 cavalerie.
La 14 septembrie presedintele Bratianu zicea intr-o telegrama: "Efectul intrarii noastre in actiune a fost distrus moralmente si in mare parte aceasta se datoreste inertiei si lipsei de coeziune a unei unitati de ansamblu, ceea ce a dat indrazneala bulgarilor, a redat curaj ungurilor si a permis germanilor sa deplaseze trupe si sa-si manifeste inca o data superioritatea organizarii lor."
Dupa o luna si jumatate de activitate a Romaniei, luptele se desfasurau in special in sectorul Vardarului i al Strumei. Erau lupte scrute si sangeroase, armata bulgara opunand o mare rezistenta. in Dobrogea bulgarii, dupa ce oprisera catva timp ofensiva, au reluat-o cu toata energia de care erau in stare. Se presupunea ca fortele armate inamice din balcani atingeau 400.000 combatanti. Se cunostea forta naturala a frontului de pe Vardar, sporita prin fortificatii executate si continuu perfectionate.
Astfel, la mijlocul luni octombrie, Romania s-a aflat intr-o situatie delicata, slab sprijinita de Rusia si neputand fi ajutata direct de catre Franta sau Anglia. In scurt timp de la intrarea Romaniei in razboi, armatele romane au izgonit armatele austro-ungare din Brasov, Fagaras, Sfintu Gheorghe si din alte localitati ajungind pina in apropierea Sibiului si Sighisoarei.
Planul de operatiuni, aprobat de conducatorii statului romin, isi fixa ca obiectiv strategic al fortelor armate romane zdrobirea fortelor de rezistenta austro-ungare in Transilvania si inaintea rapida in Cimpia ungara, ceea ce permitea o scurtare simtitoare a frontului rominesc, initial pe toti Carpatii, o jonctiune cu armatele ruse, cu repercusiuni dintre cele mai grave pentruarmatele Puterilor Centrale.
Declaratia de razboi a Romaniei neasteptata de catre Puterile Centrale, ca si inaintea fulgeratoare a armatelor sale in Transilvania a constituit un ajutor de mare pret francezilor, unde la Verdun armatele germane erau intr-o puternica ofensiva. Neputind rezista singure impotriva trupelor romane, unitatile austro-ungare pe frontul din Transilvania au fost intaritecu puternice divizii garmane, aproape 40, scoase de pe frontul de vest.
Dar ofensiva victorioasa a armatelor romane a fost oprita. Aceasta din cauza aliatilor Romaniei - Marile Puteri, Rusia, Franta, Anglia si Italia, care nu si-au respectat obligatiile asumate cu ocazia incheierii, in august 1916, a conventiei militare cu guvernul roman. in primul rind, in profida obligatiilor semnate si de seful Statului Major al armatelor imperiale ruse, Alexeev, ofensiva pe frontul rusesc a armatelor tariste conduse de generalul Brussilov nu a continuat cu vigoare, ceea ce a avut urmari dintre cele mai negative. Multe din unitatile militare ale Puterilor Centrale raminind disponibile, de pe acest front, au fost aduse pe frontul roman.
Starea populatiei din teritoriul ocupat de catre Puterile Centrale era deosebit de grea. Comandamentul german a organizat jefuirea sistemativa a bogatiilor tarii si a populatiei. Autoritatile de ocupatie au achizitionat intreaga productie de cereale, toate produsele alimentare si petrolifere. Numai pe caile ferate au fost scoase din tara 1 768 552 de tone produse petrolifere, 1 400 000 de capete de bovine, 4 600 000 de ovine etc.. La toate acestea se adauga produse textile, piei s.a.
In intreprinderile industriale, care fusesera militarizate, s-a introdus un adevarat regim de munca fortata, iar taranii erau jefuiti de cereale, vite, erau siliti sa lucreze pe mosii in favoarea ocupantilor; in timp ce populatia primea, pe baza de cartela, ratii de hrana cu totul neindestulatoare, produsele jefuite erau transportate in Germania.
In vara anului 1917, in cadrul planului general de ofensiva a Antantei, armatele romane, refacute si inzestrate cu aportul tehnic si militar al Frantei si Angliei, au pornit de pe frontul din Moldova, impreuna cu armatele ruse, o contraofensiva puternica, menita sa impiedice incercarea comandamentului armatei germane de a sparge frontul romano-rus, de a ocupa intreaga Moldova si de a-si croi drum spre Ucraina.
Luptele din vara anului 1917 s-au incheiat cu infringerea trupelor Puterilor Centrale pe frontul din Moldova. Principalul factor in obtinerea acestei victorii i-a constituit vitejia soldatilor romani, care au luptat cu eroism, animati de dorinta de a impiedica ocuparea intregului teritoriu al tarii, de a-si elibera caminele cotropite.
Romaniei i-a fost impus de catre Puterile Centrale le 28 noiembrie / 9 decembrie 1917 un armistitiu provizoriu. Gasindu-se cu armatele sale singura in "triunghiul mortii", intrucit de jur imprejurul tarii care mai ramasese libera, in Moldova, se aflau unitati ale Puterilor Centrale, forte armate deosebit de puternice si fiind parasita de aliatii sai din Antanta, cu care incheiase tratate, Romania a fost pusa in imposibilitate sa faca altceva decit sa trateze fortat cu inamicul si sa semneze le 20 februarie / 8 martie 1918 la Buftea un tratat preliminar de pace, care a stat la baza tratatului inrobitor de la Buftea - Bucuresti din 24 aprilie / 7 mai 1918, tratat imperialist, prin care nu numai ca i se rapea importante teritorii si-i se nega independenta, dar Germania, mai ales, tindea sa faca din Romania o colonie a sa. Se incerca sa se anuleze toate drepturile poporului roman incluse in tratatele internationale de la 1393 si pina la Congresul de la Berlin din 1878.
Lucrarile Congresului au fost conduse de patriotul roman Iancu Flondor, fost deputat roman in parlamentul de la Viena. El a propus motiunea prin care se hotara: "Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare … cu regatul Romaniei". Aceasta motiune a fost sprijinita de reprezentantii Consiliilor minoritatilor nationale din aceasta provincie.
In ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de romani din partile Ardealului, Banatului, Crisanei si Maramuresului, sub conducerea Consiliului National Central Roman de la Arad, hotarasc a tine o mare adunare nationala cu caracter plebiscitar, constituat, la Alba Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918. Adunarea de la Alba Iulia, ca semn al marelui act de reunire a tarilor romane, sub Mihai Viteazul, este bine pregatita. in toate localitatile Transilvaniei, romanii se intrunesc si isi aleg imputernicitii delegati pe care ii investesc cu acte semnate de obstea satelor, pentru a se face clar si hotarit cunoscuta tuturor dorinta lor nestramutata de a se uni cu tara "muma". in acest fel le Alba Iulia, in ziua de 1 decembrie 1918, la marea adunare nationala constituanta sosesc 1 228 de delegati cu drept de vot deliberativ pe linga o masa de peste 100 000 de romani veniti din toate colturile Transilvaniei pentru a intari actul de unire.
De remarcat ca din cei 1 228 de delegati, 150 erau reprezentanti de drept ai muncitorimii romane, iar din cei peste 100 000de participanti, peste 10 000 o formau muncitorii, care au venit cu pancarde si steaguri rosii de panglici tricolore, dovada a inaltului patriotism de care a fost animata dintotdeauna clasa noastra muncitoare. in cadrul Marii Adunari Constituante de la 1 decembrie 1918 s-a adoptat istorica "Declaratia de la Alba Iulia".
Unirea transilvaniei cu romania: in Transilvania, lupta pentru realizarea unirii cu patria-mama a tins sa se radicalizeze odata cu debutul primei conflagratii mondiale. Contactele cu cercurile oficiale de la Bucuresti s-au intensificat, iar Liga pentru unitatea politica a tuturor romanilor a desfasurat o vie activitate in sprijinul idealului national. Intrarea trupelor romane in Transilvania, in vara lui 1916, a fost salutata cu entuziasm de catre romani. Numerosi tineri au cautat sa se inroleze in armata romana. Dupa retragerea unitatilor militare, urmare a necesitatilor campaniei de la sudul Dunarii, autoritatile maghiare au dezlantuit o campanie de reprimare a miscarii nationale romanesti. S-au facut rechizitii, internari in lagare, s-a trecut la arestarea unor lideri politici, a fost suspendata presa romaneasca, au fost inchise si desfiintate scoli confesionale si elementare ale romanilor. Multi romani au fost inrolati cu forta in armata austro-ungara. in aceste conditii grele au avut loc, in ciuda interdictiilor pronuntate de guvernul Tisza, actiuni sociale si de protest, intre 1916 si 1918, pe Valea Jiului, la Cluj, Oradea, Brasov, Timisoara. in conditiile infrangerilor de pe front si a adancirii crizei dualismului austro-ungar s-au produs, la finele anului 1917 si in 1918, demonstratii de strada si agitatii in unitatile militare. La 1 octombrie 1917 a reaparut ziarul "Adevarul". in ianuarie si in iunie 1918 au avut loc, in intreg Imperiul, puternice greve generale.
In acelasi timp, s-a desfasurat in strainatate, pe diferite cai, o vasta propaganda pentru sustinerea cauzei unitatii tuturor romanilor, deoarece mai existau, inca, multi oameni politici occidentali, in S.U.A. si Marea Britanie, care cereau mentinerea Austro-Ungariei. Au actionat in acest sens, in Franta, Anglia, S.U.A., Italia, Suedia, intre altii, Take lonescu, Simion Mandrescu, loan Ursu, Constantin Angelescu, Vasile Lucaciu, V. Stoica. S-au publicat articole de presa si carti, au avut loc conferinte si manifestatii, s-au facut interventii in parlamente, s-au obtinut audiente pe langa mari oameni politici. La 8 aprilie 1918 a avut loc la Roma, Congresul popoarelor asuprite din tmperiul Austro-Ungar, la care au participat din partea romanilor Simion Mandrescu, dr. Nicolae Lupu, D. Draghicescu. G.G. Mironescu. S-a decis, astfel, continuarea luptei comune a popoarelor asuprite din dubla monarhie. La 3 octombrie 1918 s-a constituit la Paris, sub presedintia lui Take lonescu, Consiliul National al Unitatii Romanesti, care publica ziarul "La Roumanie".
Astfel, la mijlocul luni octombrie, Romania s-a aflat intr-o situatie delicata, slab sprijinita de Rusia si neputand fi ajutata direct de catre Franta sau Anglia. In scurt timp de la intrarea Romaniei in razboi, armatele romane au izgonit armatele austro-ungare din Brasov, Fagaras, Sfintu Gheorghe si din alte localitati ajungind pina in apropierea Sibiului si Sighisoarei.
Planul de operatiuni, aprobat de conducatorii statului romin, isi fixa ca obiectiv strategic al fortelor armate romane zdrobirea fortelor de rezistenta austro-ungare in Transilvania si inaintea rapida in Cimpia ungara, ceea ce permitea o scurtare simtitoare a frontului rominesc, initial pe toti Carpatii, o jonctiune cu armatele ruse, cu repercusiuni dintre cele mai grave pentruarmatele Puterilor Centrale.
Declaratia de razboi a Romaniei neasteptata de catre Puterile Centrale, ca si inaintea fulgeratoare a armatelor sale in Transilvania a constituit un ajutor de mare pret francezilor, unde la Verdun armatele germane erau intr-o puternica ofensiva. Neputind rezista singure impotriva trupelor romane, unitatile austro-ungare pe frontul din Transilvania au fost intaritecu puternice divizii garmane, aproape 40, scoase de pe frontul de vest.
Dar ofensiva victorioasa a armatelor romane a fost oprita. Aceasta din cauza aliatilor Romaniei - Marile Puteri, Rusia, Franta, Anglia si Italia, care nu si-au respectat obligatiile asumate cu ocazia incheierii, in august 1916, a conventiei militare cu guvernul roman. in primul rind, in profida obligatiilor semnate si de seful Statului Major al armatelor imperiale ruse, Alexeev, ofensiva pe frontul rusesc a armatelor tariste conduse de generalul Brussilov nu a continuat cu vigoare, ceea ce a avut urmari dintre cele mai negative. Multe din unitatile militare ale Puterilor Centrale raminind disponibile, de pe acest front, au fost aduse pe frontul roman.
Starea populatiei din teritoriul ocupat de catre Puterile Centrale era deosebit de grea. Comandamentul german a organizat jefuirea sistemativa a bogatiilor tarii si a populatiei. Autoritatile de ocupatie au achizitionat intreaga productie de cereale, toate produsele alimentare si petrolifere. Numai pe caile ferate au fost scoase din tara 1 768 552 de tone produse petrolifere, 1 400 000 de capete de bovine, 4 600 000 de ovine etc.. La toate acestea se adauga produse textile, piei s.a.
In intreprinderile industriale, care fusesera militarizate, s-a introdus un adevarat regim de munca fortata, iar taranii erau jefuiti de cereale, vite, erau siliti sa lucreze pe mosii in favoarea ocupantilor; in timp ce populatia primea, pe baza de cartela, ratii de hrana cu totul neindestulatoare, produsele jefuite erau transportate in Germania.
In vara anului 1917, in cadrul planului general de ofensiva a Antantei, armatele romane, refacute si inzestrate cu aportul tehnic si militar al Frantei si Angliei, au pornit de pe frontul din Moldova, impreuna cu armatele ruse, o contraofensiva puternica, menita sa impiedice incercarea comandamentului armatei germane de a sparge frontul romano-rus, de a ocupa intreaga Moldova si de a-si croi drum spre Ucraina.
Luptele din vara anului 1917 s-au incheiat cu infringerea trupelor Puterilor Centrale pe frontul din Moldova. Principalul factor in obtinerea acestei victorii i-a constituit vitejia soldatilor romani, care au luptat cu eroism, animati de dorinta de a impiedica ocuparea intregului teritoriu al tarii, de a-si elibera caminele cotropite.
Romaniei i-a fost impus de catre Puterile Centrale le 28 noiembrie / 9 decembrie 1917 un armistitiu provizoriu. Gasindu-se cu armatele sale singura in "triunghiul mortii", intrucit de jur imprejurul tarii care mai ramasese libera, in Moldova, se aflau unitati ale Puterilor Centrale, forte armate deosebit de puternice si fiind parasita de aliatii sai din Antanta, cu care incheiase tratate, Romania a fost pusa in imposibilitate sa faca altceva decit sa trateze fortat cu inamicul si sa semneze le 20 februarie / 8 martie 1918 la Buftea un tratat preliminar de pace, care a stat la baza tratatului inrobitor de la Buftea - Bucuresti din 24 aprilie / 7 mai 1918, tratat imperialist, prin care nu numai ca i se rapea importante teritorii si-i se nega independenta, dar Germania, mai ales, tindea sa faca din Romania o colonie a sa. Se incerca sa se anuleze toate drepturile poporului roman incluse in tratatele internationale de la 1393 si pina la Congresul de la Berlin din 1878.
Lucrarile Congresului au fost conduse de patriotul roman Iancu Flondor, fost deputat roman in parlamentul de la Viena. El a propus motiunea prin care se hotara: "Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare … cu regatul Romaniei". Aceasta motiune a fost sprijinita de reprezentantii Consiliilor minoritatilor nationale din aceasta provincie.
In ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de romani din partile Ardealului, Banatului, Crisanei si Maramuresului, sub conducerea Consiliului National Central Roman de la Arad, hotarasc a tine o mare adunare nationala cu caracter plebiscitar, constituat, la Alba Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918. Adunarea de la Alba Iulia, ca semn al marelui act de reunire a tarilor romane, sub Mihai Viteazul, este bine pregatita. in toate localitatile Transilvaniei, romanii se intrunesc si isi aleg imputernicitii delegati pe care ii investesc cu acte semnate de obstea satelor, pentru a se face clar si hotarit cunoscuta tuturor dorinta lor nestramutata de a se uni cu tara "muma". in acest fel le Alba Iulia, in ziua de 1 decembrie 1918, la marea adunare nationala constituanta sosesc 1 228 de delegati cu drept de vot deliberativ pe linga o masa de peste 100 000 de romani veniti din toate colturile Transilvaniei pentru a intari actul de unire.
De remarcat ca din cei 1 228 de delegati, 150 erau reprezentanti de drept ai muncitorimii romane, iar din cei peste 100 000de participanti, peste 10 000 o formau muncitorii, care au venit cu pancarde si steaguri rosii de panglici tricolore, dovada a inaltului patriotism de care a fost animata dintotdeauna clasa noastra muncitoare. in cadrul Marii Adunari Constituante de la 1 decembrie 1918 s-a adoptat istorica "Declaratia de la Alba Iulia".
Unirea transilvaniei cu romania: in Transilvania, lupta pentru realizarea unirii cu patria-mama a tins sa se radicalizeze odata cu debutul primei conflagratii mondiale. Contactele cu cercurile oficiale de la Bucuresti s-au intensificat, iar Liga pentru unitatea politica a tuturor romanilor a desfasurat o vie activitate in sprijinul idealului national. Intrarea trupelor romane in Transilvania, in vara lui 1916, a fost salutata cu entuziasm de catre romani. Numerosi tineri au cautat sa se inroleze in armata romana. Dupa retragerea unitatilor militare, urmare a necesitatilor campaniei de la sudul Dunarii, autoritatile maghiare au dezlantuit o campanie de reprimare a miscarii nationale romanesti. S-au facut rechizitii, internari in lagare, s-a trecut la arestarea unor lideri politici, a fost suspendata presa romaneasca, au fost inchise si desfiintate scoli confesionale si elementare ale romanilor. Multi romani au fost inrolati cu forta in armata austro-ungara. in aceste conditii grele au avut loc, in ciuda interdictiilor pronuntate de guvernul Tisza, actiuni sociale si de protest, intre 1916 si 1918, pe Valea Jiului, la Cluj, Oradea, Brasov, Timisoara. in conditiile infrangerilor de pe front si a adancirii crizei dualismului austro-ungar s-au produs, la finele anului 1917 si in 1918, demonstratii de strada si agitatii in unitatile militare. La 1 octombrie 1917 a reaparut ziarul "Adevarul". in ianuarie si in iunie 1918 au avut loc, in intreg Imperiul, puternice greve generale.
In acelasi timp, s-a desfasurat in strainatate, pe diferite cai, o vasta propaganda pentru sustinerea cauzei unitatii tuturor romanilor, deoarece mai existau, inca, multi oameni politici occidentali, in S.U.A. si Marea Britanie, care cereau mentinerea Austro-Ungariei. Au actionat in acest sens, in Franta, Anglia, S.U.A., Italia, Suedia, intre altii, Take lonescu, Simion Mandrescu, loan Ursu, Constantin Angelescu, Vasile Lucaciu, V. Stoica. S-au publicat articole de presa si carti, au avut loc conferinte si manifestatii, s-au facut interventii in parlamente, s-au obtinut audiente pe langa mari oameni politici. La 8 aprilie 1918 a avut loc la Roma, Congresul popoarelor asuprite din tmperiul Austro-Ungar, la care au participat din partea romanilor Simion Mandrescu, dr. Nicolae Lupu, D. Draghicescu. G.G. Mironescu. S-a decis, astfel, continuarea luptei comune a popoarelor asuprite din dubla monarhie. La 3 octombrie 1918 s-a constituit la Paris, sub presedintia lui Take lonescu, Consiliul National al Unitatii Romanesti, care publica ziarul "La Roumanie".
In toamna anului 1918, in conditiile prabusirii structurilor puterii imperiale, s-a desfasurat in Transilvania un puternic proces revolutionar, cu colaborarea tuturor fortelor sociale reprezentand populatia romaneasca. Si-a reluat, astfel, activitatea Partidul National Roman. Comitetul sau executiv reunit la Oradea a adoptat, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, o declaratie ce proclama "independenta natiunii romane" din cadrul dublei monarhii. in acelasi timp, au fost reluate si intensificate contactele cu Partidul Social Democrat. La 3/16 octombrie 1918, imparatul Carol I a facut ultima incercare de a salva monarhia aflata in plina dezagregare. El a lansat manifestul "Catre popoarele mele credincioase", in care propunea federalizarea Austro-Ungariei. Drept raspuns, deputatul roman Alexandru Vaida-Voevod a citit in parlamentul maghiar Declaratia de independenta a populatiei romanesti din Transilvania. S-au desfasurat, de asemenea, numeroase actiuni pentru pace, pentru respectarea drepturilor si libertatilor democratice, pentru realizarea unirii cu Romania.
Treptat, puterea locala a fost preluata de Consiliile romanesti, denumite Sfaturi, care au dispus de sprijinul militar al populatiei romanesti prin intermediul garzilor romanesti. Ele au organizat rezistenta impotriva oricaror provocari ale fostelor autoritati maghiare. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central (C.N.R.) din care au facut parte sase reprezentanti ai Partidului National Roman - Teodor Mihaly, Vasile Goldis, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Stefan Cicio-Pop, A. Lazar si sase ai Partidului Social Democrat - loan Flueras, Basil Surdu, losif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grapini, losif Jumanca. El a avut sediul la Arad si a devenit organul central al luptei romanilor pentru unire.
Ulterior, el a luat denumirea de Marele Sfat al Natiunii din Transilvania si Ungaria. La 9/22 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central a anuntat guvernul de la Budapesta ca a preluat puterea deplina in Transilvania. intre 13-15 noiembrie 1918 au avut loc, la Arad, tratative intre reprezentantii Consiliului National si cei ai guvernului Tisza. Ele au esuat insa datorita pozitiei reticente a delegatiei conduse de Karolyi. Trecandu-se la preluarea puterii administrative si politice locale in Transilvania, s-a hotarat sa se supuna aprobarii populare documentele unitatii nationale in cadrul unei mari adunari, la Alba-lulia.
Adunarea nationala de la Alba-lulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Ea a reunit peste 1228 delegati alesi si peste 100000 oameni veniti din toate colturile Transilvaniei pentru a consfinti, in mod liber de orice constrangere, hotararea de unire cu patria-mama. Adunarea a fost deschisa de Gheorghe Pop de Basesti. intr-o atmosfera de puternic entuziasm poputar, prin glasul lui Vasile Goldis, Marea Adunare Nationala a proclamat unirea "acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania". Rezolutia Unirli prevedea infaptuirea unui regim democratic in Romania. A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat, si anume, Marele Sfat National care a jucat rol de for legislativ, condus de Gheorghe Pop de Basesti, si Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu si format din 15 membri. Actul de la Alba-Iulia a consfintit pe vecie, prin votul maselor, infaptuirea Marii Uniri.
Unirea a fost salutata si recunoscuta de nationalitatile din Transilvania. La 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Sasesc a recunoscut, la Medias, actul de la 1 decembrie 1918. in acelasi sens, s-au pronuntat reprezentantii populatiei evreiesti (ianuarie 1919), Congresul svab Horde la Timisoara (august 1919), Consiliul National Maghiar de la Targu Mures. Pozitia cercurilor democratice maghiare fusese exprimata inca de la finele anului 1918. intr-un manifest din 3 noiembrie 1918 se sublinia ca: "Fata de natiunile surori nu avem nici o pretentie. Si noi ne consideram o natiune reinnoita, o forta acum eliberata pe ru/ne/e monarhiei. Ne trezim usurati la constiinta faptului ca nu mai suntem fortati sa fim stalpii asuprii. Sa traim unul langa altul in pace...". Refuzul autoritatilor maghiare de a recunoaste insa hotararea de unire a romanilor si Consiliul Dirigent, permanentele amenintari proferate de Bela Kun la adresa Romaniei reintregite, ca si atacurile armate'i maghiare impotriva romanilor din Transilvania, au impus participarea armatei romane la campania din 1919. Dupa o ofensiva in Transilvania si pe Tisa, in august 1919, armata romana, infrangand fortele maghiare, a patruns in Budapesta.
sursa: referat.ro
Treptat, puterea locala a fost preluata de Consiliile romanesti, denumite Sfaturi, care au dispus de sprijinul militar al populatiei romanesti prin intermediul garzilor romanesti. Ele au organizat rezistenta impotriva oricaror provocari ale fostelor autoritati maghiare. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central (C.N.R.) din care au facut parte sase reprezentanti ai Partidului National Roman - Teodor Mihaly, Vasile Goldis, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Stefan Cicio-Pop, A. Lazar si sase ai Partidului Social Democrat - loan Flueras, Basil Surdu, losif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grapini, losif Jumanca. El a avut sediul la Arad si a devenit organul central al luptei romanilor pentru unire.
Ulterior, el a luat denumirea de Marele Sfat al Natiunii din Transilvania si Ungaria. La 9/22 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central a anuntat guvernul de la Budapesta ca a preluat puterea deplina in Transilvania. intre 13-15 noiembrie 1918 au avut loc, la Arad, tratative intre reprezentantii Consiliului National si cei ai guvernului Tisza. Ele au esuat insa datorita pozitiei reticente a delegatiei conduse de Karolyi. Trecandu-se la preluarea puterii administrative si politice locale in Transilvania, s-a hotarat sa se supuna aprobarii populare documentele unitatii nationale in cadrul unei mari adunari, la Alba-lulia.
Adunarea nationala de la Alba-lulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Ea a reunit peste 1228 delegati alesi si peste 100000 oameni veniti din toate colturile Transilvaniei pentru a consfinti, in mod liber de orice constrangere, hotararea de unire cu patria-mama. Adunarea a fost deschisa de Gheorghe Pop de Basesti. intr-o atmosfera de puternic entuziasm poputar, prin glasul lui Vasile Goldis, Marea Adunare Nationala a proclamat unirea "acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania". Rezolutia Unirli prevedea infaptuirea unui regim democratic in Romania. A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat, si anume, Marele Sfat National care a jucat rol de for legislativ, condus de Gheorghe Pop de Basesti, si Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu si format din 15 membri. Actul de la Alba-Iulia a consfintit pe vecie, prin votul maselor, infaptuirea Marii Uniri.
Unirea a fost salutata si recunoscuta de nationalitatile din Transilvania. La 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Sasesc a recunoscut, la Medias, actul de la 1 decembrie 1918. in acelasi sens, s-au pronuntat reprezentantii populatiei evreiesti (ianuarie 1919), Congresul svab Horde la Timisoara (august 1919), Consiliul National Maghiar de la Targu Mures. Pozitia cercurilor democratice maghiare fusese exprimata inca de la finele anului 1918. intr-un manifest din 3 noiembrie 1918 se sublinia ca: "Fata de natiunile surori nu avem nici o pretentie. Si noi ne consideram o natiune reinnoita, o forta acum eliberata pe ru/ne/e monarhiei. Ne trezim usurati la constiinta faptului ca nu mai suntem fortati sa fim stalpii asuprii. Sa traim unul langa altul in pace...". Refuzul autoritatilor maghiare de a recunoaste insa hotararea de unire a romanilor si Consiliul Dirigent, permanentele amenintari proferate de Bela Kun la adresa Romaniei reintregite, ca si atacurile armate'i maghiare impotriva romanilor din Transilvania, au impus participarea armatei romane la campania din 1919. Dupa o ofensiva in Transilvania si pe Tisa, in august 1919, armata romana, infrangand fortele maghiare, a patruns in Budapesta.
sursa: referat.ro