Romania in cel de-al doilea Razboi Mondial - Pagina 2
ROMANIA > Istorie
Anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Hertei de catre Uniunea Sovietica a avut insemnate consecinte asupra situatiei interne si internationale a Romaniei. Pe plan extern, Romania a intarit relatiile cu Germania nazista. La 1 iulie 1940, guvernul roman a renuntat la garantiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939, iar a doua zi, Carol al II-lea a solicitat o misiune militara germana in Romania. Pe plan intern, la 4 iulie 1940, s-a format un nou guvern, condus de Ion Gigurtu, personalitate cu legaturi economice si politice la Berlin. in noul guvern, Garda de Fier (Legiunea) era reprezentata de trei ministri - Horia Sima, la Ministerul Cultelor si Artelor (va demisiona la 8 iulie), Vasile Noveanu, la Ministerul Inventarului Avutiei Publice, iar Augustin Bideanu, subsecretar de stat la Finante. Compozitia noului guvern arata ca Romania se orienta catre puterile Axei.
Scopul acestor schimbari nu era reinnodarea unei vechi traditii, asa cum pretindea guvernul, ci o incercare disperata a regimului carlist de a evita noi dezmembrari teritoriale si a se mentine la putere.
Scopul acestor schimbari nu era reinnodarea unei vechi traditii, asa cum pretindea guvernul, ci o incercare disperata a regimului carlist de a evita noi dezmembrari teritoriale si a se mentine la putere.
La 30 august 1940 are loc Dictatul de la Viena, prin care Germania si Italia hotarasc sa atribuie Ungariei partea de nord-vest a Transilvaniei. Aceasta decizie a fost primita de catre opinia publica romaneasca cu tristete si indignare, avand loc nenumarate manifestari de protest. Autoritatile insa nu au aprobat oficial aceste manifestari. Mai mult, presa si radioul au primit dispozitii sa cenzureze informatiile, stirile referitoare la aceste exprimari ale sentimentelor colectivitatii.
Dezmembrarea granitelor tarii a determinat o grava criza politica interna. Regimul de autoritate personala impus de regele Carol II s-a prabusit, iar monarhul, considerat direct raspunzator de amputarile teritoriale, a abdicat in favoarea fiului sau, Mihai I. Puterea in stat a fost preluata de generalul Ion Antonescu, investit cu largi atributii de conducere si proclamat "Conducator al statului". Acesta si-a asociat la guvernare Garda de Fier, singura formatiune ce avea dreptul sa activeze legal, Romania fiind proclamata "stat national legionar, la 14 septembrie 1940.
Dezmembrarea granitelor tarii a determinat o grava criza politica interna. Regimul de autoritate personala impus de regele Carol II s-a prabusit, iar monarhul, considerat direct raspunzator de amputarile teritoriale, a abdicat in favoarea fiului sau, Mihai I. Puterea in stat a fost preluata de generalul Ion Antonescu, investit cu largi atributii de conducere si proclamat "Conducator al statului". Acesta si-a asociat la guvernare Garda de Fier, singura formatiune ce avea dreptul sa activeze legal, Romania fiind proclamata "stat national legionar, la 14 septembrie 1940.
Antonescu i-a cerut lui Hitler sa trimita in Romania o misiune militara germana, reinnoind solicitarile mai vechi ale fostului rege Carol. Scopul acesteia era de a asigura securitatea zonei Vaii Prahovei, ale carei rezerve petroliere erau foarte importante pentru masina de razboi nazista si pentru pregatirea armatei romane in perspectiva razboiului cu Uniunea Sovietica. In realitate, era vorba de a mentine dominatia germana in Romania, si in Balcani, proces la care concura si Legatia Germaniei din Bucuresti, cu un personal tot mai numeros, si al carei titular a fost numit, din ianuarie 1941, baronul Manfred von Killinger. Inca din 10 octombrie 1940 se aflau in Romania peste 22000 militari hitleristi. Numarul lor a sporit pana in primavara lui 1941 la 500 000, dintre care 130 000 au trecut apoi Dunarea cu prilejul ofensivei trupelor naziste contra lugoslaviei si Greciei. In aceste conditii s-a ajuns la o deteriorare a relatiilor tarii noastre cu Marea Britanie, iar Statele Unite ale Americii au blocat fondurile romanesti in bancile americane, pe motiv ca Romania era "o tara ocupata".
Intensificarea violentelor legionarilor si faptul ca acestia deveneau tot mai indezirabili in ochii opiniei publice l-au determinat pe Ion Antonescu, inca din decembrie 1940, sa ia primele masuri contra Garzii de Fier. Astfel, a ordonat desfiintarea politiei legionare si a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea la rebeliune. Legionarii, profitand de complicitatea sefului politiei secrete germane, Heinrich Himmler, s-au inarmat, pregatindu-se pentru confruntarea decesiva.
La 14 ianuarie 1941, Ion Antonescu a plecat la Berlin, unde i-a cerut lui Hitler sa-i dea mana libera pentru a restabili situatia. La doar doua zile, Nicolae Patrascu, secretarul general al miscarii legionare, a proclamat ruptura totala cu Antonescu, iar legionarii au trecut la organizarea de detasamente paramilitare si la baricadarea in sedii. Reintors din Germania, Ion Antonescu a decis desfiintarea comisiilor de romanizare, destituirea ministrului legionar de interne, generalul Constantin Petrovicescu, si a lui Alexandru Ghica, directorul general (legionar) al Politiei.
La 14 ianuarie 1941, Ion Antonescu a plecat la Berlin, unde i-a cerut lui Hitler sa-i dea mana libera pentru a restabili situatia. La doar doua zile, Nicolae Patrascu, secretarul general al miscarii legionare, a proclamat ruptura totala cu Antonescu, iar legionarii au trecut la organizarea de detasamente paramilitare si la baricadarea in sedii. Reintors din Germania, Ion Antonescu a decis desfiintarea comisiilor de romanizare, destituirea ministrului legionar de interne, generalul Constantin Petrovicescu, si a lui Alexandru Ghica, directorul general (legionar) al Politiei.
Intre 21-23 ianuarie 1941, legionarii au organizat la Bucuresti si in tara o rebeliune, avand asentimentul tacit al Reichului. Au avut loc jafuri, crime, masacre. Au fost devastate 3 400 de imobile si de institutii. Oameni nevinovati, persoane civile, soldati si ofiteri - in total 1 000 persoane - au cazut sacrificiu fanatismului unor oameni insetati de putere. Au fost provocate, in intreaga tara, daune in valoare de 1 miliard de lei, ceea ce a nemultumit profund opinia publica din tara noastra. Explozia de ura a legionarilor i-a compromis insa in ochii Germaniei. Hitler pregatea razboiul in Rasarit si avea nevoie de liniste in Romania. De aceea el a fost de acord cu interventia armatei romane la ordinul lui Ion Antonescu, ceea ce a dus la infrangerea rebeliunii legionare. Aceasta nu a impiedicat insa pe hitleristi sa accepte plecarea, in Germania, a circa 700 de legionari in frunte cu Horia Sima. Ei vor fi mereu o moneda de santaj in raporturile cu Ion Antonescu. Circa 8 000 de legionari au fost prinsi, judecati si condamnati la diferite pedepse.
La finele lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu era singurul stapan al scenei politice romanesti. S-a format un guvern de tehnicieni si militari, care reprezenta o dictatura, pusa in serviciul razboiului si contra regimului bolsevic de la Rasarit.
La finele lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu era singurul stapan al scenei politice romanesti. S-a format un guvern de tehnicieni si militari, care reprezenta o dictatura, pusa in serviciul razboiului si contra regimului bolsevic de la Rasarit.
Declaratia de razboi a Germaniei hitleriste impotriva Uniunii Sovietice a avut loc in ziua de 22 iunie 1941, data la care incepe o noua faza in istoria celui de al II-lea Razboi Mondial. Operatiunea militara a puratat numele "Barbarosa".
Hitler angajeaza in lupta 153 de divizii formate din germani , 14 divizii finlandeze si 12 divizii romanesti adica 3.500.000 de oameni si 3700 de tancuri . Pe Frontul de Rasarit sunt trimise intariri de trupe finlandeze , romanesti , ungare , slovace , italinesti si o divizie de voluntari spanioli astfel incat efectivele se ridica la inceputul lunii august la 195 de divizii si la sfarsitul lunii la 201 de divizii din totalul de 329 de divizii detinut de puterile Axei.
La 5 iulie 1941 a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie Chisinaul. Ofensiva la est si nord de Prut desfasurata in cooperare cu Armata 11 Germana, la flancurile careia au actionat diviziile si brigazile romane, a dus, incepand cu 7 iulie, la atingerea fontiereor de est interbelice ale Romaniei, armatele 18 si 9 sovietice fiind respinse dincolo de Nistru pana cel mai tarziu la 26 iulie 1941.
Ion Antonescu, avansat la gradul de maresal pe data de 22 august 1941 a hotarat contiunarea participarii la operatiunile militare pe frontul de rasarit motivandu-si decizia de a crea conditiile in vederea eliberarii Transilvaniei.
Hitler angajeaza in lupta 153 de divizii formate din germani , 14 divizii finlandeze si 12 divizii romanesti adica 3.500.000 de oameni si 3700 de tancuri . Pe Frontul de Rasarit sunt trimise intariri de trupe finlandeze , romanesti , ungare , slovace , italinesti si o divizie de voluntari spanioli astfel incat efectivele se ridica la inceputul lunii august la 195 de divizii si la sfarsitul lunii la 201 de divizii din totalul de 329 de divizii detinut de puterile Axei.
La 5 iulie 1941 a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie Chisinaul. Ofensiva la est si nord de Prut desfasurata in cooperare cu Armata 11 Germana, la flancurile careia au actionat diviziile si brigazile romane, a dus, incepand cu 7 iulie, la atingerea fontiereor de est interbelice ale Romaniei, armatele 18 si 9 sovietice fiind respinse dincolo de Nistru pana cel mai tarziu la 26 iulie 1941.
Ion Antonescu, avansat la gradul de maresal pe data de 22 august 1941 a hotarat contiunarea participarii la operatiunile militare pe frontul de rasarit motivandu-si decizia de a crea conditiile in vederea eliberarii Transilvaniei.
Intre 1 si 15 septembrie 1941 a avut loc batalia de pe Nipru dusa de Armata 3 Romana,condusa de generalul Petre Dumitrescu, si intre 15 septembrie si 11 octombrie 1941 batalia de la Marea Azov. Intre 8 august si 16 octombrie 1941 a avut loc Batalia de la Odessa dusa de Armata 4 Romana condusa de generalul Nicolae Ciuperca. Pe 16 octombrie 1941 trupele romane au patruns in Odessa, succesul fiind obtinut cu mari pierderi umane, circa 90000 de soldati si ofiteri morti. Intre 11 octombrie si 17 noiembrei 1941 s-a desfasurat Batalia pentru Crimeea. Aceasta era aparata de 2 armate sovietice, la acctiunile militare participand fortele armate comune germane si romane. Vanatorii de munte romani au purtat lupte grele impotriva partizanilor sovietici care controlau zona muntoasa Iaila. La 8 marite 1942 incepe ofensiva trupelor germane si romane incheiate cu succes impotriva fortelor sovietice din peninsula Kerci. Aceasta impreuna cu cele din peninsula Feodosia, au fost desfasurate de Inaltul Comandament Sovietic cu scopul de aparare a trupelor incercuite de la Sevastopolul. Intre 12 si 25 mai 1942 a avut loc Batalia de la sud de Harkov. La 4 iulie 1942, dupa 8 luni la care a rezistat la 3 asedii ale trupelor germano-romane, Sevastopolul, singurul bastion de aparare sovietic din peninsula Crimeea este ocupat. Mentinand Crimeea ocupata, Hitler anihila marile baze aerine sovietice din zona folosite, printre altele, la bombardarea campurilor petroliere din Prahova.
La solicitarile si presiunle Germaniei a sporit numarul de unitati romanesti angajate pe front, astfel incat, in toamna anului 1942, amatele 3 si 4 actionau spre Stalingrad iar alte 5, apoi 7 divizii romane erau angajate in luptele din Caucaz.
Incepand cu 29 august 1942 impreuna cu trupele blindate germane, Armatele 3 si 4 au atacat centura exterioara de aparare a Stalingradului.
Incepand cu 29 august 1942 impreuna cu trupele blindate germane, Armatele 3 si 4 au atacat centura exterioara de aparare a Stalingradului.
Batalia de la Cotul Donului. Armata 3 Romana a desfasurat intre 19 si 25 noiembrie 1942 o energetica operatie de operare importriva fortelor sovietice, insa trupele inamice au reusit sa strapunga fortul, provocand mari pierderi umane si materiale.
In batalia din Stepa Kalmucka (la sud de Stalingrad) a actionat Armata 4 Romana pe un front de circa 250 km. Cand s-a declansat ofensiva sovietica, la 20 noiembrie 1942 trupele romane au fost obligate sa se retraga. Romanii au suferit pierderi foarte mari: 80% din efectivele angajate la lupta si 90% din totalul armamentului. Pierderile inregistrate la Cotul Donului si in Stepa Kalmuka au fost de circa 100.000 - 110.000 morti si disparuti.
In batalia din Stepa Kalmucka (la sud de Stalingrad) a actionat Armata 4 Romana pe un front de circa 250 km. Cand s-a declansat ofensiva sovietica, la 20 noiembrie 1942 trupele romane au fost obligate sa se retraga. Romanii au suferit pierderi foarte mari: 80% din efectivele angajate la lupta si 90% din totalul armamentului. Pierderile inregistrate la Cotul Donului si in Stepa Kalmuka au fost de circa 100.000 - 110.000 morti si disparuti.
La sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943, in tara apar divergente din ce in ce mai pronuntate intre Regele Mihai si Ion Antonescu. Infrangerea de la Stalingrad, la sfarsitul anului 1942, zdruncinase alianta romano-germana, dar si pozitia regimului antonescian. Pe acest fond, Regele, sustinut de persoane din anturajul sau, s-a decis sa-si asume un rol mai activ in viata politica, acest fapt generand mari disensiuni cu maresalul Antonescu. Una dintre primele manifestari ale suveranului a fost mesajul sau de Anul Nou 1943. Acest lucru nu a ramas fara ecouri, Baronul Manfred von Killinger, trimisul german la Bucuresti, a protestat pe langa maresalul Ion Antonescu, iar acesta a intervenit la rege, cerandu-i sa se limiteze la rolul care ii fusese conferit si sa nu-si mai permita actiuni care sa dauneze relatiilor de alianta ale statului roman.
Disputa dintre cele doua personalitati a ingrijorat cercurile politice, mai ales ca Antonescu ar fi declarat regelui la un dejun ca era dispus sa renunte la conducerea statului, daca era cineva capabil sa-si asume aceasta responsabilitate. Conditiile pentru renuntare ar fi fost: nerevenirea lui Carol II, nerevenirea la sistemul de guvernare trecut, asigurarea armatei cu tot ce ii era necesar. Cum regele nu avea la indemana o solutie, iar situatia tarii nu justifica o schimbare, a fost nevoit sa respinga ideea avansata de Antonescu.
Pentru maresal, dezamorsarea crizei se putea face prin inlocuirea lui Starcea si numirea unui alt sef al Casei Militare,in persoana generalului Constantin Sanatescu,coleg de scoala si prieten din tinerete al maresalului, solutie acceptata si de rege.
Prin aceasta numire, in mare masura criza a fost depasita, insa relatiile dintre cele doua personalitati nu au mai revenit niciodata la cote normale.
Disputa dintre cele doua personalitati a ingrijorat cercurile politice, mai ales ca Antonescu ar fi declarat regelui la un dejun ca era dispus sa renunte la conducerea statului, daca era cineva capabil sa-si asume aceasta responsabilitate. Conditiile pentru renuntare ar fi fost: nerevenirea lui Carol II, nerevenirea la sistemul de guvernare trecut, asigurarea armatei cu tot ce ii era necesar. Cum regele nu avea la indemana o solutie, iar situatia tarii nu justifica o schimbare, a fost nevoit sa respinga ideea avansata de Antonescu.
Pentru maresal, dezamorsarea crizei se putea face prin inlocuirea lui Starcea si numirea unui alt sef al Casei Militare,in persoana generalului Constantin Sanatescu,coleg de scoala si prieten din tinerete al maresalului, solutie acceptata si de rege.
Prin aceasta numire, in mare masura criza a fost depasita, insa relatiile dintre cele doua personalitati nu au mai revenit niciodata la cote normale.
Dupa infrangerea armatei germane la Stalingrad, incepe ofensiva sovieticilor. Intre 25 februarie si 9 octombrie 1943, trupele germane si romane au opus rezistenta atacurilor sovietice in Kuban, care constituiau un scut de aparare a Pensinsulei Crimeea.
Intre octombrie 1943 - mai 1944 a avut loc apararea si ,in final, pierderea Crimeei. A actionat Armata 17 Germana in colaborare cu 17 divizii romanesti. Dupa lupte grele Adolf Hitler a hotarat evacuarea zonei. Din cei 60.000 romani angajati la inceputul orperatiunii militare au revenit in tara 42.250.
Continuarea razboiului dincolo de Nistru a pus Romania in stare de razboi cu Anglia (decembrie 1941) si S.U.A. (iunie 1943).
La 1 februarie 1944,in urma ruperii fonrtului de catre trupele sovietice in nordul Transnistriei, se trece la evacuarea administratiei civile romanesti.
In martie 1944, truple rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in nodul Moldovei.
La 6 martie 1944 are loc debarcarea americanilor si a britanicilor in Normandia, operatiune cunoscuta sub numele "Overlord".
La 20 august, armata rosie a declansat ofensiva la vest de Prut, impotriva Armatei 4 romane, si la sud de Tiraspol, la jonctiunea dintre Armata 6 germana si Armata 3 romana.
In cursul a patru zile, armata rosie a ocupat Basarabia si Moldova, zdrobind Grupul de armate "Ucraina de Sud". Din acel moment, armata rosie avea deschis drumul care Muntenia si, inainte de toate, accesul catre campurile petrolifere de la Ploiesti. Dezastrul militar s-a datorat aprecierii prea optimiste - daca nu chiar eronate - facute de catre Grupul de armate "Ucraina de Sud", dar in special, de catre Inaltul Comandament al Trupelor de Uscat. Inca inainte de declansarea ofensivei sovietice devenise limpede ca nu existau suficiente forte si mijloace pentru a se rezista unui atac in forta al adversarului. Nu s-a prevazut nici faptul ca unitatile romane, obosite de razboi, nu se vor opune cu toata darzenia ofensivei sovietice.
Continuarea razboiului dincolo de Nistru a pus Romania in stare de razboi cu Anglia (decembrie 1941) si S.U.A. (iunie 1943).
La 1 februarie 1944,in urma ruperii fonrtului de catre trupele sovietice in nordul Transnistriei, se trece la evacuarea administratiei civile romanesti.
In martie 1944, truple rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in nodul Moldovei.
La 6 martie 1944 are loc debarcarea americanilor si a britanicilor in Normandia, operatiune cunoscuta sub numele "Overlord".
La 20 august, armata rosie a declansat ofensiva la vest de Prut, impotriva Armatei 4 romane, si la sud de Tiraspol, la jonctiunea dintre Armata 6 germana si Armata 3 romana.
In cursul a patru zile, armata rosie a ocupat Basarabia si Moldova, zdrobind Grupul de armate "Ucraina de Sud". Din acel moment, armata rosie avea deschis drumul care Muntenia si, inainte de toate, accesul catre campurile petrolifere de la Ploiesti. Dezastrul militar s-a datorat aprecierii prea optimiste - daca nu chiar eronate - facute de catre Grupul de armate "Ucraina de Sud", dar in special, de catre Inaltul Comandament al Trupelor de Uscat. Inca inainte de declansarea ofensivei sovietice devenise limpede ca nu existau suficiente forte si mijloace pentru a se rezista unui atac in forta al adversarului. Nu s-a prevazut nici faptul ca unitatile romane, obosite de razboi, nu se vor opune cu toata darzenia ofensivei sovietice.
Armistitiu. La 23 august 1944, a avut loc o intalnire intre Regele Mihai si Maresalul Antonescu, in care acesta din urma a propus incetarea luptelor, dar intentionand sa obtina acordul prealabil al lui Hitler. Regele a respins categoric aceasta solutie, deoarece era hotarat sa incheie urgent armistitiul cu Aliatii. Maresalul Ion Antonescu este demis si arestat, iar Romania,avand acum un guvern format din militari si tehnocrati condus de generalul Sanatescu ,intoarce armele impotriva Germaniei. In seara de 23 august, spre ora 23, noul sef al Marelui Stat Major, investit de rege cu comanda suprema a armatei, generalul Gheorghe Mihail, a ordonat trupelor romane sa inceteze ostilitatile impotriva armatei rosii, retragand ostirea romana de sub comanda germana. In acelasi timp, regele a tinut un discurs radio-difuzat in care a anuntat destituirea lui Antonescu, incetarea luptei impotriva Natiunilor Unite si instalarea guvernului Sanatescu. Inca la inceputul serii, monarhul a informat Legatia germana din Bucuresti despre schimbarile din conducerea politica a Romaniei, iesirea tarii sale din razboi, oferind trupelor germane posibilitatea de a parasi tara fara dificultati, cu conditia ca acestea sa nu menifeste sentimente ostile. La 23 august, Bucurestii au incetat relatiile diplomatice cu cel de-al III-lea Reich.
Insa, actul oficial al intrarii Romaniei in razboi de partea Aliatilor a fost semnat de abia la 12 septembrie, la Moscova. Documentul a fost iscalit din partea Romaniei de catre Lucretiu Patrascanu, de gen.-adjutant Dumitru Damaceanu, Barbu Stirbey si Gh.Popp, iar din partea Aliatilor, decatre maresalul Rodion Malinovski. Documentul cuprindea 20 de articole, un protocol si sase anexe.Tratata ca o tara invinsa, inamica, trebuia sa intretina armata sovietica de ocupatie ceea ce a insemnat un efort financiar de 2 miliarde de dolari S.U.A. Timp de 6 ani s-au platit despagubiri de razboi cifrate la 300 milioane de dolari in marfuri-cereale, produse petroliere, masini, vase maritime si fluviale. S-a anulat Dictatul de la Viena, dar granita romano-sovietica a fost restabilita pe Prut. Exista parerea ca Ion Antonescu ar fi putut negocia conditii mai favorabile Romaniei.
La 4 februarie 1945 se deschidea Conferinta de la Ialta. Pe durata a o saptamana, in statiunea de pe malul Marii Negre, Churchill, Stalin si Roosevelt s-au ocupat de soarta viitoare a Germaniei si Japoniei, a caror infrangere nu mai pute fi pusa la indoiala. Intrucat Japonia inca rezista asalturilor americane, Roosevelt a cerut conducatorului sovietic sa intre in razboi alaturi de el, garantandu-i o serie de teritorii din Extremul-Orient.
Rand pe rand, tarile Axei capituleaza, la 8 mai 1945 Razboiul incheindu-se in Europa, prin caderea celui de Al Treilea Reich. La data de 15 august, dupa ce aviatia americana a lansat doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nakasaki, regele Hiroshito al Japoniei semneaza capitularea, punand astfel capat razboiului.
Regimul care a condus Romania intre 14 septembrie 1940 si 23 august 1944 a fost adus in fata justitiei, in Bucuresti, la 26 mai 1946, si, dupa un proces trucat judecat de Tribunalul Poporului, principalii lui lideri - Ion si Mihai Antonescu si doi dintre cei mai apropiati colaboratori ai lor - au fost executati, iar altii au fost condamnati la inchisoare pe viata sau la lungi perioade de detentiune.
La 4 februarie 1945 se deschidea Conferinta de la Ialta. Pe durata a o saptamana, in statiunea de pe malul Marii Negre, Churchill, Stalin si Roosevelt s-au ocupat de soarta viitoare a Germaniei si Japoniei, a caror infrangere nu mai pute fi pusa la indoiala. Intrucat Japonia inca rezista asalturilor americane, Roosevelt a cerut conducatorului sovietic sa intre in razboi alaturi de el, garantandu-i o serie de teritorii din Extremul-Orient.
Rand pe rand, tarile Axei capituleaza, la 8 mai 1945 Razboiul incheindu-se in Europa, prin caderea celui de Al Treilea Reich. La data de 15 august, dupa ce aviatia americana a lansat doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nakasaki, regele Hiroshito al Japoniei semneaza capitularea, punand astfel capat razboiului.
Regimul care a condus Romania intre 14 septembrie 1940 si 23 august 1944 a fost adus in fata justitiei, in Bucuresti, la 26 mai 1946, si, dupa un proces trucat judecat de Tribunalul Poporului, principalii lui lideri - Ion si Mihai Antonescu si doi dintre cei mai apropiati colaboratori ai lor - au fost executati, iar altii au fost condamnati la inchisoare pe viata sau la lungi perioade de detentiune.
La 6 martie 1945 Moscova impune cu forta un guvern comunist condus de Petru Groza care va trece la sovietizarea tarii. Acest guvern a marcat instaurarea la putere a regimului comunist si lichidarea democratiei. Dupa 2 ani, la 10 februarie 1947 , se semneaza Tratatul de Pace de la Paris, insa Romaniei i se neaga statului de stat co-beligerant. Trupele sovietice urmau sa stationeze pe teritoriul romaniei 90 de zile, dar in realitate au ramas pana in 1958. Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei ramaneau la U.R.S.S. Se anula Dictatul de la Viena si astfel partea de nord a Transilvaniei revenea Romaniei. Cel de-al Doilea Razboi Mondial a avut consecinte majore si asupra Romaniei. Astfel, Romania a ramas dupa incheierea conflagratiei in sfera de influenta a U.R.S.S., puterea fiind "confiscata" de Partidul Comunist.
sursa: referat.ro
sursa: referat.ro